ZF Agropower. Ce poate învăţa România de la Noua Zeelandă în sectorul ovinelor? Trecerea de la vânzarea de animale vii la procesare dublează preţul unui kilogram de carne. „Pentru industria noastră s-a deschis un drum şi de acum încolo depinde de fiecare asociaţie de producători să fructifice acest lucru“

România, al doilea cel mai mare crescător de oi al Uniunii Europene, dar nu şi în top cinci producător de carne în această industrie, ar putea învăţa din modelul neozeelandez cum să-şi valorifice potenţialul, consideră Florin Burculescu, preşedintele Cooperativei Agricole Integrate Ţara Mea, cea mai mare din România după numărul de membri.

Noua Zeelandă, în antiteză cu România, nu se concentrează pe vânzarea ani­malelor vii, ci pe procesarea cărnii, ceea ce generează un preţ aproape dublu per kilo­gram. Această abordare este viitorul şi ar putea fi un exemplu pentru România în îm­bu­nătăţirea competitivităţii şi va­lo­rificarea potenţialului sectorului ovin local.

„Noua Zeelandă nu vinde animale vii sau berbecuţi nicăieri în lume. Cred că aceasta este: să poţi să procesezi, să faci car­ne de miel sau carne de berbecuţ, o cate­gorie de carne net superioară celei de pui sau de porc, care acum sunt în piaţă“, a spus Florin Burculescu, preşedintele Coo­pe­rativei Agricole Integrate Ţara Mea, pre­zent în cadrul emisiunii ZF Agropower, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Penny.

Cu 10,2 milioane de ovine, România se situează pe a doua poziţie în UE în ceea ce priveşte şeptelul, imediat după Spania, care a avut 13,6 milioane de ovine în 2023. Însă, tot anul trecut, România a produs 5.000 de tone de carne de oaie şi capră, ceea ce a situat-o pe locul 10 în UE la această categorie, conform datelor Eurostat. Datele statistice arată că aceasta este cea mai mică valoare din cel puţin ultimii zece ani, cu vârfuri de peste 12.000 de tone în 2018 şi 2019. Astfel, cea mai mare parte din oi au plecat vii la export, în principal în ţările arabe.

„Noi nu avem tradiţie să consumăm carne de la acest animal într-o formă permanentă şi de aceea nu-l putem pune în vitrine. Proteina este de o calitate foarte bună, dar cred că se va face foarte greu trecerea în perioada imediat următoare, pentru că şi pentru procesare sunt necesare investiţii foarte mari. Acum sunt două abatoare care funcţionează, unul este la Făgăraş şi altul la Călăraşi“, a explicat Burculescu.

În perioada sărbătorilor pascale, sunt sacrificaţi 3-4 milioane de miei, dar apoi, cealaltă parte a şeptelului cu greu este transformată în carne, care să ajungă pe mesele românilor şi nu numai. Însă, din piaţa externă este cerere şi acum e momentul să se facă investiţii în procesare, este de părere Burculescu.

„Îţi trebuie investiţii foarte mari pentru a dezvolta o linie de producţie, dar cred că e viitorul. Preţul unui kilogram de berbecuţ, în viu, la momentul actual e 4.500 de euro/tonă, în schimb la carnea procesată, la carcasă este de 10 euro/kg, adică de 10.000 euro/tonă, dublu“, a subliniat preşedintele Cooperativei Ţara Mea.

El a adăugat că asociaţiile produ­cătorilor de ovine sunt bine conturate şi ermetice şi vor găsi o variantă să se unească pentru a face investiţiile necesare. „Vorbim de investiţii care trebuie să depăşească 50 de milioane de euro pentru o singură facilitate de producţie. Dacă ai un abator care doar taie animalele şi te limitezi la 50 de animale pe zi sau 200 sau 400 sau 1.000 de animale – ceea ce ni se pare nouă mult când te compari cu piaţa din vestul Europei – eşti aproape de nesemnificativ“, a întărit el.

Astfel, pentru un şeptel de circa 12milioa­ne de oi şi capre în ţară, e nevoie de uni­tăţi de producţie mari. „Dacă ai făcut carcasă şi vinzi carcasă e un preţ şi fructifici un ani­mal, iar dacă l-ai făcut piese şi ai vândut cot­let de berbecuţ sau carne de oaie e alt preţ.“

Burculescu a spus că acum România vinde în principal animale vii în ţările arabe, dar au fost deschise mai multe pieţe pentru ovine şi carnea de oaie în ultima vreme, iar producătorii ar trebui să profite de acest lucru. „Nu ne-am fi aşteptat să vindem într-o ţară precum Maroc, dar au fost deschise şi Albania, Georgia, Iordania, Israel, Kuweit, Libia, Liban, Tunisia sau Algeria. Pentru industria noastră s-a deschis un drum şi de acum încolo depinde de fiecare asociaţie de producători să fructifice acest lucru.“

De altfel, Burculescu a mai spus că e prima oară când un producător, Dumitru Andreşoi, cel mai mare crescător de ovine din România, cu efective de circa 20.000 de capete, a reuşit să cumpere un vapor pentru a exporta direct. „E prima dată când se întâmplă acest lucru după revoluţie şi cred că acest sector are un viitor foarte mare.“

 

Cum ar putea România să îşi crească consumul de carne odată cu investiţiile?

„Dacă bagi la raft carne de oaie şi cumpără cineva, acasă nu poţi s-o găteşti şi nu poţi să o mănânci, pentru că e tare. Atunci, ce am făcut noi, am băgat prima dată pe piaţă cotlet de berbecuţ, care cu totul altceva. Este foarte bun pe grătar sau frigărui de berbecuţ. Sigur, berbecuţul e dublu la preţ, se vinde poate mult mai puţin decât oaia, dar introducând berbecuţ consumul uşor, uşor creşte. Consumatorul s-ar educa şi atunci şi procesatorul ar avea de ce să o facă“, a explicat Florin Burculescu.