ZF Cum creştem industria alimentară românească. Anomaliile din industria alimentară: suntem pe primele locuri în UE în agricultură, dar importăm porumb din Ungaria, mere din Polonia şi conserve de roşii din Turcia. Cum întoarcem roata? „Industria alimentară trebuie să devină sector prioritar, să fim ajutaţi să facem investiţii“

♦ ZF derulează o campanie editorială susţinută de Scandia Food prin care îşi doreşte să prezinte businessurile din industria alimentară, situaţia unităţilor de producţie, dar şi nivelul exporturilor şi importurilor de produse agroalimentare.

România este unul dintre cei mai mari producători de cereale din Europa, lucru care şi susţine balanţa comercială în zona de agrobusiness, însă dincolo de acest capitol, România rămâne deficitară în multe sectoare ale industriei alimentare. Astfel, din cauza lipsei de investiţii mai ales în zona de procesare, de strategii atât la nivel de ferme, companii, cât şi la nivel guver­namental, rafturile magazinelor sunt pline de produse de import.

România, care an de an stă în top 5 producători de porumb, are în marile magazine porumb la conservă din Ungaria sau chiar din afara UE. Un alt exemplu este cel al importurilor de mere din Polonia, care este cel mai mare producător de astfel de produse, însă nici România nu stă prost la acest capitol, fiind al cincilea producător la nivel european şi aproape fiecare român are un măr în curte. În plus, o astfel de anomalie se întâmplă şi în ceea ce priveşte tomatele, România fiind pe locul 8 la producţie, însă importă pastă de tomate şi tomate conservate de peste 200 mil. euro anual.

În schimb, exporturile sunt de 6 mil. euro anual. Iar lista produselor pe care le aducem preponderent din import poate continua, iar drept dovadă este deficitul comercial, care a ajuns anul trecut la 6,3 miliarde de euro, cu plus 600 mil. euro faţă de anul anterior.

Cum poate România deveni un exportator de produse cu valoare adăugată, mult mai scumpe, şi nu de furnizor de materii prime care să se întoarcă în România sub formă de produse finite?

„Avem nevoie de surse financiare solide, ideal fixe, nu de sume mici, care acoperă plata facturilor. Trebuie să fie susţinut capitalul românesc. Avem produse procesate importate, nu mai zic de legume, fructe. Câte probe neconforme apar la legumele din Turcia? În plus, trebuie să avem specializare. Ştiu să cresc porci, aia fac. Dacă pun legume, asta fac. Cel care ştie să facă producţie ar trebui să aibă un parteneriat cu cineva care face procesarea, industria să ia materie primă locală. Şi tot aşa“, crede George Scarlat, preşedinte în cadrul Comisiei de agricultură din Senatul României.

El consideră că fermierii trebuie să acopere mai întâi cererea internă pentru că nu există niciun domeniu fără deficit şi că nu avem nevoie de pieţe terţe. „În 2020, analizând programele pe fonduri europene, am ajuns la concluzia că stăm prost şi deficitul balanţei comerciale a crescut accelerat la produse agroalimentare. Şi era nevoie de investiţie în producţie, în pro­cesare, zootehnie (500 mil. euro), dar re­prezentanţii din cultura vegetală au insistat şi s-a răsturnat balanţa. În loc să avem cea mai mare parte din sume pe procesare, avem 200 mil. euro distribuiţi prin programul Tomata. Dar trebuie să avem fabrici de procesare care să folosească doar legume din România. Aceste programe de plombare nu le văd ca un succes, să dau subvenţie 3.000 euro“, a punctat el.

 

Mai multe programe pentru proiecte mari în industria alimentară

De altfel, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, accentul s-a pus pe susţinerea fermelor, fermieri atât din cultura mare, cât şi din zootehnie primind subvenţii în funcţie de suprafaţă sau de numărul de capete de animale. Însă, actorii din industria alimentară au avut puţine programe dedicate astfel încât să poată folosi fonduri europene sau garanţii de stat ca să se poată dezvolta. Un exemplu este INVESTALIM, schemă de ajutor de stat menită să susţină producţia locală de alimente. Prima sesiune s-a finalizat anul trecut, astfel că aproape 50 de proiecte au fost depuse în prima sesiune, iar valoarea totală a proiectelor de investiţii pentru care companiile vor să primească ajutor depăşeşte 5 mld. lei, conform calculelor ZF pe baza datelor de pe site-ul AFIR. În total, cele 49 de firme care au depus dosare pentru a atrage în total un ajutor de stat de peste 3 miliarde de lei (peste 600 de milioane de euro). Aceasta este prima sesiune a programului naţional cu un buget total de peste 590 de milioane de euro derulat pe patru ani, adică circa 148 de milioane de euro pe an. Practic, din bugetul de 148 de milioane de euro aferent primei sesiuni INVESTALIM (27.11.2023- 27.12.2023), se pot finanţa doar trei proiecte. Recent, prin componentele RURAL plus şi AGRO Plus din schema de ajutor IMM Plus, Ministerul de Finanţe a anunţat că fermierii, IMM-urile, firmele mari, dar şi asociaţiile din sectorul agricol, piscicultură, avacultură şi industrie alimentară, pot accesa credite pentru investiţii sau capital de lucru garantate de stat. Însă, în funcţie de domeniu, firmele pot accesa până la 10 milioane de lei, ceea ce pentru multe firme din domeniu nu este suficient pentru a face o investiţie mare.

„Pentru procesare ar trebui să fie mai multe fonduri. Agricultura este dezvoltată, dar trebuie fonduri pentru procesatori, să ne producem singuri alimentele ca să nu rămânem veşnic exportatori de materii prime. Nu vrem bani pe care să nu îi dăm înapoi, vrem să fim susţinuţi cu garanţii de stat doar. La noi industria lactatelor evoluează foarte greu pentru că unele state acordă subvenţii ascunse producătorilor şi procesatorilor, ei ies în piaţă cu produse ieftine şi noi nu putem fi competitivi“, a spus Constantin Aniculăesă, acţionar în cadrul Vlăsie Company, producătorul brandului Caşcaval de Săveni, produs recunoscut şI protejat în UE.

“Cred că industria alimentară trebuie să devină sector prioritar pentru că potenţial agricol avem. Dacă susţinem şi procesare ajungem acolo unde ne este locul, doar trebuie să fim ajutaţI şI să jucăm şI noi cum joacă celelalte state“, a adăugat Constantin Aniculăesă.

La rândul lui, Marius Petrache, director general al Marcoser, companie care cultivă 3 hectare cu legume în câmp şi în solarii în Matca, cel mai mare bazin legumicol din ţară, spune că în sezon România se confruntă cu supraproducţie de legume, dar acest lucru se întâmplă 2 luni pe an.

„Programul Tomata se adresează fermierilor care au solarii, care sunt pe 4.500 hectare în România, infime pentru nevoile reale. Nu putem face progres din roşiile din solarii pentru că deja au maximul de valoare adăugată. Importăm roşii pentru că nu avem producţie, dar la castraveţi avem altă situaţie. Pleacă la export castraveţi şi pepenii verzi, o cultură cu potenţial mare. Dar importăm cartofi, ceapă, usturoi, rădăcinoase, pentru că nu avem producţie locală“, a punctat el.

Pe de altă parte, Emanuel Oprea, COO al Poultry Investment, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa cărnii de pui creat de familia Oprea şi grupul ungar Hodler Capital, crede că România este o ţară agricolă şi eu cred că potenţialul de dezvoltare este foarte mare şi că cu siguranţă producţia zootehnică se mută încet spre estul europei şi asta va aduce foarte multe oportuinităţi. „Avem un avantaj foarte mare, este foarte important ca cerealele să nu le exportăm, ci să le folosim şi să exportăm produse cu valoare adăguată mai mare“, a punctat managerul.

 

Cum se vede impactul unor investiţii mari în procesare

Investiţiile de peste 50 mil. euro în industria alimentară din ultimii ani pot fi numărate pe degetele unei mâini, însă impactul unor astfel de proiecte se vede imediat în balanţa comercială. De exemplu, Omnia Europe, producător de amidon care a deschis în 2022 o fabrică în Medgidia după o investiţie iniţială de 78 de milioane de euro, a fost principalul exportator din domeniul produselor industriei morăritului, malţ, amidon, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

Practic, intrarea Omnia Europe în producţie se vede şi în exporturi, astfel că în domeniul de produse ale industriei morăritului, malţ, amidon etc. exporturile au ajuns în 2022 la 95 de milioane de euro, adică de trei ori şi jumătate faţă de anul precedent, conform calculelor ZF. Investiţia a fost realizată cu ajutor de stat.