Opinii

Vartejul (III)

07.10.2008, 18:49 35

Dupa criza din Asia de Sud-Est, din 1997, in nenumarate dezbateri internationale, a fost fluturata o intrebare: "Va mai rezista capitalismul?" Acum, in focul actualei crize financiare, intrebarea se repeta. Dupa 1997, foarte repede, in conditiile stingerii crizei, intrebarea si-a pierdut sensul. Si-l va pierde si acum.
Capitalism inseamna economie de piata. Iar economie de piata, desigur functionala, inseamna intai si intai organizare a consumului. La Atena, intr-o zi de toamna, am vazut pe viu cum functioneaza acest lant. Intr-un magazin din centru, in care se vindeau produse cosmetice, am fost martor la o scena pe care o priveam si nu-mi venea sa cred ca e adevarata. Intr-un spatiu luminat feeric, vreo treizeci de vanzatoare, tinere, frumoase si numai zambet, lucrau una langa alta, aproape stingherindu-se. Am intrebat de ce sunt atat de multe. Mi s-a raspuns: "Avem dever mare si nu ne putem permite sa ne trezim cu cozi. Consumatorul se va duce in alta parte daca noi il lasam sa astepte". Cum scene de acest fel am vazut repetandu-se intruna, la Paris, la Roma, la Stockholm si in multe alte locuri de pe harta capitalismului, am inceput incet-incet sa ma conving ca sintagma organizarea consumului nu este nici pe departe o vorba in vant.
Fireste, o noua conceptie despre organizarea consumului nu putea sa prinda viata fara o noua conceptie despre piata si despre economia de piata. Faptul ca si economistii, si politicienii capitalisti si-au intors privirile catre stravechea agora, spre a imprima un nou continut notiunii de piata, are semnificatii adanci. Agora - in Grecia Antica -, era centrul sacru al vietii publice: aici se desfasurau intalnirile democratice si tot aici se inghesuiau tarabele negustorilor. Ca un mesaj pentru viitorime privind asocierea economiei de piata cu democratia.
Sa mai retinem ca la Atena - inima stralucitei civilizatii grecesti -, pe strazile ce duceau catre agora se gaseau vase mari cu apa. O celebra echipa de savanti francezi, ce s-a aplecat asupra acestei realitati, noteaza ca acele vase erau asezate la intrarea in agora "pentru purificare rituala, intocmai ca la intrarea intr-un sanctuar". Desi acest spatiu era "deschis", legile vremii interziceau accesul desfranatilor si infractorilor. Evocare departe de a fi gratuita. Dimpotriva, exista aici o semnificatie profunda: arcul peste timp ce sugereaza nevoia de moralitate a pietei, azi ca si ieri. Nu degeaba se spune ca, in economia de piata, o strangere de mana intre doi comercianti este egala cu un contract.
Sub aceasta proiectie, pe care Grecia Antica a deschis-o in istorie, pana in zilele noastre, piata nu mai exprima doar un spatiu in care se fac tranzactii: de marfuri, de bani, de valori. Piata inseamna, intai si intai, o cultura de mii de ani, in care s-au acumulat, strat peste strat, cunostinte, idei, experiente, conceptii. Inseamna un imens edificiu pe care l-au durat, in timp, civilizatiile ce
s-au perindat pe aceasta planeta, insumand legitati naturale alaturi de norme juridice, obiceiuri si practici economice. Si inseamna, totodata, o mare arena in care se desfasoara cele mai importante "jocuri" pe care le-a cunoscut istoria omenirii: competitiile economice.
Pe piata, consumatorii exprima cererea de bunuri, de servicii si de bani. Cheia ce deschide orice usa fiind banul: o marfa obtinuta prin munca, dobanzi, dividende, rente, coruptie sau din furt. Cererea neacoperita cu bani nu este solvabila si deci nu conteaza. Din acest motiv se desfasoara si o competitie intre consumatori, pentru impartirea banilor.
Adeseori, apar situatii specifice: se aduna prea multi bani, cererea copleseste oferta si piata se deregleaza. Economia are la dispozitie un ciocan cu care ii da in cap cererii: inflatia! Banii consumatorilor sunt aspirati de preturi in crestere pana cand se ajunge la un nou echilibru intre cerere si oferta.
Exista alternativa? Bineinteles: pompa de oxigen pentru oferta. In loc sa fie umflate preturile, este stimulata oferta. Producatorii sunt pusi in situatia de a produce mai mult, mai bine si chiar mai ieftin. Aceasta este calea spre bunastare.
Capitalismul a descoperit ca piata nu este doar un spatiu de comert. Este un spatiu cultural. O agora. Intr-o societate de consum. O societate in care sistemul bancar capitalist si-a perfectionat functia de multiplicator al banilor, impulsionand atat investitiile, cat si consumul. Si, prin urmare, productia. E aici o intreaga "alchimie". La banca vin cei ce au adunat ban cu ban si dau bancherului, cu incredere, agoniseala lor; rostul bancherului fiind acela de a face bani si nu de a pierde bani, asa ca dintr-un ban ce-i este incredintat el trebuie sa scoata mai multi. Ar fi absurd ca acesti bani, multi, sa nu fie in continuare inmultiti. Asa s-a ajuns la democratizarea investitiilor. Si, de aici, la democratizarea imprumuturilor. Procese posibile numai in capitalism. Si imposibile in socialism... Cand insa, periodic, se aduna laolalta prea multa lacomie, prea multa nesabuinta si o ingrijoratoare incultura, crizele nu mai pot fi evitate.
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO